Primele gânduri de la împlinirea celor 15 ani

Sursă foto: pexels.com


Sincer, nu prea știu cum ar trebui să încep acest articol. Ideea este că astăzi, pe 15 mai 2018, am împlinit vârsta de 15 ani.

La fiecare aniversare a mea, mă bucuram mult când vedeam că am mai avansat un an, mai ales atunci când am împlinit 14 ani și mi-am făcut buletinul.

Totuși, acum mă simt puțin diferit față de anii precedenți. Parcă nu a mai fost aceeași bucurie. N-am fost trist, doar... confuz.

Abia acum îmi dau seama cât de repede a trecut timpul și că anii copilăriei se depărtează ușor-ușor și se pierd în zare...

Responsabilitățile încep să apară și ele, însoțite de griji și temeri. Probabil că simt asta deoarece în mai puțin de o lună va trebui să susțin Evaluarea Națională, apoi urmează admiterea la liceu.

Pe lângă micile frici provocate de grijile vârstei, în interiorul meu și-au făcut apariția noi sentimente, emoții străine mie până acum. Mă simt de parcă aș păși pe un teritoriu necunoscut, un teritoriu pe care am început să-l explorez cu pași nesiguri, neștiind unde mă îndrept cu adevărat...

Nu vreau să par dramatic. Știu că urmează o perioadă frumoasă a vieții, dar dacă aș putea, mi-aș dori să am din nou 5-10 ani, să fiu lipsit de griji, temeri și întrebări. Să mă joc cât de mult pot și să nu măsor fiecare minut cu teama de a nu pierde timpul. Totuși, anii au trecut, iar timpul nu poate fi dat înapoi.

Poate că, după ce va trece puțin timp, lucrurile mi se vor așeza în cap. Sau poate că nu. Tocmai asta îmi place la vârsta asta: confuzia care mă ține în suspans. Ador neliniștea care mă ține treaz nopți de-a rândul și care mă face să mă întreb: „Oare ce se întâmplă cu mine? Încotro mă îndrept?”

Cu timpul mă voi obișnui cu toate acestea și tot timpul îmi va oferi răspunsurile de care am nevoie.

Comentarii

Trimiteți un comentariu