Secrete



Cred că vi s-a întâmplat cel puțin o dată să dezvăluiți un lucru cuiva, iar apoi să vă treziți că a aflat toată lumea. 

Simțim nevoia să povestim chestiile personale cuiva, iar noi vrem ca acele chestii să nu fie transmise mai departe. Problema este că într-un final, totul se va afla. Rare sunt cazurile în care celui căruia te destăinui își ține gura.

Iar în cazul ăsta, reproșurile nu își mai au rostul. Putem să ne supărăm cât vrem pe respectiva persoană, dar timpul nu mai poate fi întors. Și oricum, tot vina noastră este, nu a altcuiva.

Informațiile personale și secretele nu se împărtășesc cu alții. La ele ar trebui să avem acces doar noi, asta în cazul în care nu vrem să mai afle nimeni. 

Acum nu vreau să spun că nu mai există oameni în tăcerea cărora să ne putem încrede, doar că trebuie să fim foarte atenți. Niciodată nu putem fi siguri.

Iar dacă tot simțim nevoia să povestim acel lucru, părerea mea este că cel mai bine ar fi să facem asta prin intermediul scrisului, într-un jurnal. În acest fel evităm certurile, neînțelegerile, iar secretele noastre sunt în siguranță.

Prețuiți-vă secretele și informațiile personale, căci ele sunt cele care vă definesc, într-un fel, ca persoană și nu oricine ar trebui să știe despre voi mai mult decât lucrurile cu care vă simțiți confortabil să vă afișați. Fiți discreți și nu-i lăsați pe oamenii mai puțin onești să vă pătrundă în minte.

Iar dacă ți se încredințează un secret, păstrează-l cu sfințenie, căci persoana care s-a destăinuit în fața ta ți-a oferit o parte din ea, ceva ce doar voi doi știți.

Cu o specială rigoare trebuie să ne deprindem la așa-zisa discreție; adică a păstra cu o absolută tăcere secretele ce ne sunt încredințate, care dacă ar fi descoperite ar pricinui altora vreo pagubă.” - Fr. W. Forster


Comentarii