Adio, cuțu...

Sursa foto: pexels.com

Îmi amintesc atât de bine
Ziua în care ai venit la mine;
Nu aveai mai mult de-o lună,
Aveai ochi blânzii și blana brună.

Erai destul de speriat,
Dar repede te-ai adaptat;
Ai crescut neîncetat,
Iar tot timpul te-am răsfățat.

Au fost și momente-n care
Nu aveai astâmpărare
Stricai tot ce vedeai în cale,
Dar mereu ți-am dat iertare.

Au mai fost și niște zile,
Voiai să te joci cu mine;
Îți făceam pe plac și ne jucam,
Dar alteori timp nu aveam.

Dar tare mult m-am mâhnit,
Te-ai îmbolnăvit subit;
Frisoanele te-au apucat,
De cinci zile n-ai mâncat.

Speram că te voi salva,
Credeam că tratamentul va ajuta;
Dimineața când m-am trezit,
Am văzut că ai murit...

Dacă știam că așa va fi,
Profitam de timp, să știi!
Dar la patru luni te-ai dus
Și m-ai întristat nespus.

Vreau să știi că te-am iubit,
Și-mi pare rău că... ai murit...

Comentarii